- desemná
- vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. şi pl. desemneázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
desemná
Look at other dictionaries:
desemna — DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. tranz. A indica, a numi o persoană considerând o cea mai potrivită pentru desfăşurarea unei activităţi, pentru ocuparea unei demnităţi sau a unei funcţii. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într o… … Dicționar Român
desemnare — DESEMNÁRE, desemnări, s.f. Faptul de a desemna. – v. desemna. Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX 98 DESEMNÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime desemnáre (indicare a unei persoane)… … Dicționar Român
alege — ALÉGE, alég, vb. III. 1. tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. tranz. (pop.) A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre … Dicționar Român
indica — INDICÁ, indíc, vb. I. tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INDICÁ vb. 1. v.… … Dicționar Român
numi — NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2 … Dicționar Român
orândui — ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într o anumită ordine; a (se) aranja. 2. tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. tranz. (înv. şi pop.) A decide, a fixa, a… … Dicționar Român
designa — designá vb., ind. prez. 3 sg. designeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DESIGNÁ vb. I. tr. (Liv.) A indica, a desemna. [var. desina vb. I. / < fr. désigner] … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
situa — SITUÁ, situez, vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într o ordine, într o ierarhie; p.ext. a lua o anumită atitudine faţă de o problemă dată; a activa de pe o anumită poziţie. ♦ tranz. A aşeza într un anumit loc; a desemna locul cuiva. – fr. situer … Dicționar Român
